http://www.youtube.com/watch?v=-v1a76oNxSA&feature=player_detailpage

http://www.youtube.com/watch?v=njnVSiUj0XQ&ob=av2n

Inceput de an cu mult soare, cu sentimente pozitive, optimism…Silvan la gradi, Silvan uitandu-se in oglinda si aranjandu-si parul sa aiba o frizura ,,mai cool,,… Silvan zicandu-mi soptind un pic rusinat cand vorbesc cu colegele sale de gradi- mami, tu nu stii bine germana- e-adevarat, eu sunt romanca, dragul meu. Nici ei nu stiu romana asa bine ca mine…:-) Atat de dulce uneori, afectuos…Alteori incapatanat, deseori vorbind cu o intelepciune pe care nu as fi banuit-o la un copil de cinci ani. Ca un arbitru, incercand sa ne impace pe mine si pe tati cand ne mai certam, rar…Mami, tati e mai cuminte ca tine Cel mai mult ma mira constiinciozitatea cu care se trezeste dimineata sa mearga la gradi, desi nu-i place extrem de mult acolo, desigur ceva ce a invatat de la tati (Slava Domnului!). Invat inca multe de la ei, deunazi am fost impreuna la logopedie unde am aflat ca manutzele copilului si mintea sunt in directa legatura, cu cat face mai multe si precise activitati, cu atat se dezvolta armonios si creierul, capacitatile practice si emotionale. Multe aflu si la orele de yoga unde merg, singura de data asta, pentru mine. E o etapa benefica pentru mine, totul parca s-a schimbat in esenta, nu radical si nici peste noapte, insa esential de cand am inteles cu toata fiinta mea ca nu trebuie sa ma tem. Frica, mai ales frica de esec sau in general nesiguranta erau motoarele existentei mele pana de curand si asta fara sa-mi dau seama. Din cand in cand, ma intalnesc in casa cu bilete pe care am scris frumos ,,iert si ma eliberez,, . Eu imi blocam singura in trecut oportunitatile de schimbare. Cumva, schimbarile din jur m-au ajutat si pe mine, Adriana de pilda cu felul ei optimist de a vedea si trai viata, cartile si situatiile cu afirmatii pozitive. Ieri, pe panoul zilnic cu citate intelepte scria: ,, Daca vrei sa schimbi lumea din jur, treci de 12 ori cu privirea si lucru prin casa ta,,. De ce 12? Un citat din intelepciunea chineza. E un an cu 12 in el, sa fie de bun augur! Chiar lumea nu mi-am propus sa o schimb, insa in casa mea sunt multe de facut…

http://www.youtube.com/watch?v=zy5e1scaIjM

http://www.youtube.com/watch?v=2gBhkJ6lEZA

http://www.youtube.com/watch?v=W-w3WfgpcGg&ob=av2n

De doi ani, mergem a doua zi de Craciun la Susanne, unde ne asteapta al doilea brad si cadouri sub el, o masa speciala si cateva ore cu finutul meu Patrick, cu Fabian, prietenul de joaca al lui Silvan- familia noastra mica aici in Elvetia…Nu e ca in Romania, dar… cum mai e acum in Romania? Ca in timpurile copilariei mele poleite acum probabil si de nostalgia care infrumuseteaza, nu cred sa mai fie. Nu am mai fost de mult de Craciun acasa, dar mergem de Revelion, o bucurie imensa. O iarna cu patru brazi impodobiti: al nostru, a lui Susanne, a lui mama si tata si al lui Florin…De cand fratele meu are si el copii mici, dragul de intors acasa e dublu si mult mai special. Remarc cu oaresce doza de maturitate ca intr-adevar copiii iti dau o a doua viata asa cum tu le dai viata aducandu-i pe lume, dorindu-i si iubindu-i inainte sa fie fiinta, ca nu sunt doar vorbe simple. Ma hranesc tot mai mult din bucuria lui Silvan si a copiilor ce ne inconjoara, cand primesc cadouri, cand se joaca- totul e altfel, bucuria e calma, consistenta. Si ce ciudat inca mi se pare ca deseori Silvan e ca mine si ca orice copil, monitorizeaza cat s-a topit zapada, daca aerul e mai rece si poate o sa ninga…Sunt lucruri mici si minunate, care imi aseaza si oglindesc viata cotidiana intr-o stabilitate la care am tanjit intotdeauna. Copilul meu ma aminteste pe mine uneori, e ca o intoarcere la o inocenta pierduta, pentru mine o sansa unica.Totusi nu am totdeauna habar…Silvan e al meu, dar mai inainte de asta, e al lui insusi, al lumii. Ma gandesc in gluma cateodata ca as avea nevoie de un transfer de umor   ,,Mami, dar de ce de exemplu cand ninge, nu ninge cu pisici?,,

http://www.youtube.com/watch?v=soIVFch-G3E

,,Stii ce esti? Esti un manuscris al unei scrisori divine, Acest univers nu  este in afara ta. Priveste in tine Tot ceea ce vrei sa fii Esti. ,,

Rumi (poet, invatat si mistic persan, a trait intre 850-934)

Ieri a fost o zi obisnuita, o zi calma, cu ploaie pe resturi de zapada gri…Solstitiul de iarna, un moment unic astrologic cand ziua e egala cu noaptea. Decembrie e o luna fascinanta, toate vin odata la pachet: iarna, zapada, Mosul, bradul, cadourile, vacanta, solstitiul, masa imbelsugata, globurile si luminile, sarbatorile si adunarile familiale…De noul an ne despart formal cateva zile. Sunt energii si emotii uriase, e ceva in univers si in natura care pe mine personal ma incarca de speranta, simt un fel de liniste noua. Fie ca aceasta putere uriasa si buna care a schimbat timpurile sa ne insoteasca pe toti mai departe, sa ne mantuiasca de frica, sa ne umple sufletele si intreaga fiinta cu bunatate, intelepciune, dragoste si lumina. Schimbari fericite! Sarbatori fericite!

Au fost furtuni, zile tulburate, dar de azi a inceput sa ninga bland si copilul nostru, cel blond si cel interior .-) s-au bucurat de numa de la ferestre si chiar pe afara…Prima zapada e cea mai minunata! Sa fie o iarna binecuvantata pentru toti imi doresc.

Azi o prietena buna mi-a trimis un link cu un film care doar la simpla vizionare a functionat ca un medicament pentru sufletul meu sau mai bine spus ca o mangaiere in aceasta duminica alba:http://suntsanatos.ro/documentare/louise-hay-poti-sa-ti-vindeci-viata-you-can-heal-your-life.html

Seara asta am petrecut cateva ore cu Vladut, baietelul care face tratament la Zürich   si parintii lui, Ionut si Camelia. I-am vizitat la ei, in apartamentul inchiriat pe durata tratamentului. Copiii s-au jucat- atat de normal si armonie e in lumea lor. Intre masinute, trenuri si carti cu povesti, mi s-a parut ca disparuse cateva clipe prezenta bolii cu nume urat si nepotrivit unei fetisoare de copil atat de dragut cum e Vlad. Minunat ar fi sa fie asa. Adevarul e ca, Ionut si Camelia si chiar copilul insusi prin caracterul lui tare, lupta cum pot cu acest dusman care e cancerul. Viata lor e din vara acestui an o preumblare continua si obositoare intre spitale, tari, tratamente, punctii, operatii si analize…Intre speranta si amaraciune. Vlad e un copil deosebit, linistit, destept, prietenos- mi-a intrat pur si simplu la inima si asta nu din pricina dramei lui. De altfel el e ascultator la tratamente, exista o legatura atat de frumoasa si stransa cu parintii lui. Eu ii vad ca pe niste eroi, desi ei nu vorbesc prea mult despre drama lor. Departe de tara, si mai ales de starea de normalitate… Aceasta viata cotidiana care pentru multi dintre noi cei neincercati de probleme grave ni se pare uneori goala sau ,,stresanta,,- pentru ei ar fi paradisul pe pamant. Nu am cuvinte sa spun cat le doresc de mult sa se faca Vlad sanatos si sa revina la programul lor obisnuit de familie cu copil mic, la joaca libera si nestingerita de catere si bandaje. Eu cred mult in tehnica avansata si stiinta care vindeca. In Elvetia sunt din acest punct de veder intr-un loc binecuvantat. Mi-ar place sa cred si ca sunt inca multi oameni care sa-l ajute printr-o donatie cat de mica pe Vladut deoarece suma acestor tratamente -30.000 de euro inca nu s-a strans si la sfarsitul anului cand partea aceasta de tratament din Elvetia e incheiata, ea trebuie achitata. Amanunte gasiti pe blogul cu povestea trista a lui Vladut http://vaidavlad.blogspot.com/. E un luptator baiatul si un dulce mic, atat de bun la suflet- tocmai el bolnavior i-a dat la Silvan o jucarie ,,imprumut,, si in plus cateva ciocolati…Ne e drag de el. Speram sa auzim numai de bine de acum inainte. Doamne, ajuta. O seara speciala am avut.

Ionut, Camelia si Vlad

Ieri am fost cu Silvan si prietenii lui, Fabian si Patrick, la muzeul Transportului din Lucerna (http://www.verkehrshaus.ch/de/service-navigation/verkehrshaus/) Pentru copii a fost ca o vizita in paradis: o multime de masini, vechi si noi, trenuri, vapoare, avioane, teleferice, submarine,  trenuri, navete spatiale- tot ce se misca, are roti, motor si umple de bucurie inimi de baietei. Muzeul se vrea o istorie a mijloacelor de transport, in special in Elvetia, dar si o prezentare vizionara si globala a viitorului mobilitatii. Mi s-a parut chiar si mie, o persoana nu prea tehnica, o vizita interesanta. Fiecare mijloc de transport are o cladire separata, imensa, cu tot ce tine de istoria, prezentul si in parte si viitorul :trenurile, vapoarele, avioanele, masinile. Peste tot sunt jocuri si concursuri unde se poate participa, indiferent de varsta. Un loc minunat, de recomandat tuturor celor cu (sau ramasi copii.