Daysofourlife

Intr-un fel, m-am nascut si eu cand te-ai nascut tu. De atunci, zilele sunt altfel, rosturile si legile noi ale firii si vietii cu un pui de om se aseaza lin, ritmurile sunt conditionate de somnul, zambetul sau energia ta, obiectele se insufletesc cateodata, natura a devenit loc de joaca si contemplare. Domina portocaliul in jurul nostru, sunt de la o vreme prea multe (zic eu) masinute, dar copii si tovarasi de joaca numarati pe degete…Crestem impreuna, tu mai mult- eu alerg cateodata sa te ajung si te insotesc in somn cu o bucurie si fericire a inimii pe care nu am cuvinte asa mari sa o descriu.

Prima ta zi, prima mea noapte impartita in ore, in clipe de ascultat respiratia ta. Melodiile de la radio, toate cu mesaj direct atunci, lacrimile cu miros de medicamente. Prima haina cu doua marimi mai mare ca inainte de a te avea, dialogul scurt cu straina plinuta din oglinda, ca o sora rubiconda a celei de am fost…Manutzele tale care vorbeau inainte sa zambesti tu pentru prima oara. Prima ta privire directionata spre oita alba care-ti canta de noapte buna. Zambetul cu gingii rozalii- elixir care sunt sigura mi-a daruit ani inainte de bucurii si sens. Plansul tau trist la aproape un an cand se termina emisiunea scurta de seara pentru bebelasi cu Mos Ene german (Sandman). Si jocul, mai ales jocul si joaca…Glasul tau imitand motorasele de masini, cuvantul ,,auto,, venit cam deodata cu tetea (suzeta) si mam…Tu in bratele mele, acum o amintire, atunci o simbioza perfecta, noi eram o fiinta, o lume. Postez aici cateva din momentele noastre din zile speciale, de bucurie ca te am, de speranta ca ne va insoti mereu acelasi soare din zambetul tau.