Copaci
Cindva, nu demult, mi-am dat seama ca sunt prezente in jurul meu, in plimbarile din natura, care nu au nici ochi, nici miini, nici cuvinte de consolare sau de drum bun. Cu anii, deveniti prieteni tacuti, ce indeamna la un exercitiu de privit in sus, de jos…spre cer.
Asa este, natura e un prieten tacut, mereu alaturi de noi.
Eu cred ca ei, copacii, ne cunosc de mult!…
Si nu doar ei…
Mai scriu si aici, nu stiu daca stii:
http://acuarele.wordpress.com/
“Bucataria de vara” e doar un blog secundar.
Frumos si poetic spus, ne cunosc…
Foarte frumos!!