Primesc cu primavara

Primele zile cu adevarat insorite, primii ghiocei…Pe masura ce trec anii, sunt constienta tot mai mult de puterea si sensul devenirilor, al transformarii- asa e si primavara. O lumina care merge mai departe decat senzatia de bine, de cald, de crestere- in toata fiinta, un fel de legatura adanca universala care ne promite cinstit continuitatea. Viitoarea abundenta. Furtunile si golurile sunt de asemeni incluse, tot asa adanc…Acum e insa atata putere, germinarea va inrupe curand intr-o explozie de culori si mirosuri care vitalizeaza orice fiinta si da speranta. Lumina puternica mi-a imbunat si mie unele porniri ciudate de marginalizare proprie. Am reflectat mult si am citit. M-am jucat intensiv cu Silvan, de acum il insotesc in activitatile lui cu mai multa ,,participare,, si inima, desi inca nu e asa cum simt eu ca ar putea fi. Cred ca m-am ,,trezit,,- cu asta vreau sa spun ca am inteles si acceptat partea aceea din indatoririle de parinte de care nu prea aveam chef- joaca, coboratul la mintea lui, dar si luarea aminte si chiar invatarea-trebuie sa spun- de la el. Nu stiu ce urme de educatie comunista mai ordonau in locul meu ca asa trebuie facut sau ca eu stiu, eu hotarasc…In plus, ce vad in jur de la mamele elvetiene care-si educa micutii iar nu e ceva firesc- tot spre un fel de dictatura se tinde, chiar daca e a disciplinei si perfectionismului- dar in mod nefiresc, neprietenos. Eu am celebrat ani de zile prin stilul meu propriu bucuria de a avea acest copil, libertatea noastra fata de anumite norme rigide- iar acum ca e in crestere si formare am sa ma bucur in continuare de el si am sa-l ajut sa mearga pe drumul lui, stiind ca nu e tot timpul usor, ca eu si cum traiesc e cel mai cinstit si direct mod de a-l ghida in viata. Sunt atatea schimbari in jur, subtile, unele - altele (vazute mai ales la stiri) covarsitoare-noi insine ca familie ne reactualizam sistemul nostru de functionare sau incercam sa (re)invatam principii sanatoase. E un fel de dezorientare temporara, integritatea mea ma poarta totusi inainte. Nu am gasit inca forma de a scrie. Rareori mai am timp si energie seara de reflectare in scris, dar ma gandesc deseori la asta. Cartile citite – acum Eckart Tolle ,,Un nou pamant,, si preocuparea mea de a creste spiritual ma vor duce probabil spre forma optimala de a impartasi ganduri care inalta.  De Silvan ce sa mai zic- e un minunat si un cadou, el e centrul vietii mele, a noastre- cum as putea sa nu scriu de el! Se poate sa sochez, eu insami m-am cutremurat, dar invat abia acum iubirea si alte chestii mari. Iubirea e blanda, e buna, iertatoare, neconditionata de nimic, in speical nu de ego. E in noi toti, spun luminatii, doar trebuie sa o scoatem afara. :-) Doamne, cate mai am de descoperit… de invatat. Primesc aceasta primavara din tot sufletul. 

Categorie : Copilarie fericita, Familia mea
Etichete : , , ,