Crestem
Silvan are o tunsoare noua, scurta, de ieri- ce diferit e de pozele recente din vacanta! Nici el nu se mai recunoaste, imi spune si pare incurcat rau. Cel mai trist e ca uneori nu mai simte ca vrea sa se joace cu masinile si asta era ,,cel mai si cel mai,, minunat lucru cum zice el. 
Nici eu nu mai ma regasesc in structura acestui blog, mi se pare prea ingust pentru complexitatea si uneori paradoxul vietii mele interioare si celei cotidiene. Tanjesc dupa alte modalitati de exprimare, de gandire si reflexie, de comportament, dar asta nu neaparat in scris. Cursul actual al vietii noastre necesita mai mult ca oricand prezenta activa in miezul intamplarilor si in programul nostru. Parca nu mai e vremea de scris in blog…
Am pus o pagina de incheiere (http://corinamirela.wordpress.com/ultima-zi-de-iarna/), fara nostalgia sfarsiturilor insa, constienta fiind ca viata isi urmeaza curgerea ei fara bilanturi formale, ca in orice etapa pe care o parcurgem, in orice zi si in orice anotimp sunt o multime de lucruri si sensuri minunate. E timpul sa invatam cum sa comunicam direct, sa iubim, sa ajutam si sa ne bucuram simplu, insa din plin de toate cate ni se dau. Eu sunt pe drumul asta. Cu Silvan, cu Urs :-)
