Corinamirela's Blog

http://casedavinci.wordpress.com/

In ultima vreme, ma surprind atasindu-ma mai mult de lucruri decit de oameni cu privirea. Ne despartim mult mai usor. Sau caut accesorii pentru cuibul meu? Nu stiu precis, doar ca e foame mare la mine. Ca dupa zeci de ani de nutritie stelara, din carti si scrisori cu destinatii departate…Vreau forme, vreau culori, o casa noua, transparenta, natura multa imprejur, portelan cu poveste noua.
Ai plecat din cutia cu scrisori si o vreme a durut mult, e drept, dar lumea nu s-a terminat.  S-a facut un loc imens, lumina  mai ales, si-ti salut plecarea in fiecare inel spiralat, iar de ai sa te intorci, vreodata, sa nu te  mai recunosc.

http://www.youtube.com/watch?v=XgEfYGzojcA

Am suprins carnavalul frunzelor, la sfirsit, si toamna aceasta. M-am plimbat prin cinci orase, doua tari, citeva sate. Am savurat toamna cu ochi nauci de-atita culoare, am vrut povesti si cronici ale locurilor vizitate: Lucerna, Aarau, Basel, Zürich, castele, magazine, colturi uitate de timp.
Acum stau dupa-amiezele in asteptarea iernii si ma mai plimb odata cu amintirile mele peste o toamna atit de minunata.

Lucerna-Lacul celor patru paduri 

Lucerna, seara

Magazin din alte timpuri in Gränichen

Orasul Aarau

Basel, sub un pod pe Rin

Universitatea din Zürich

Casa in copac-prototip in apropiere de Strassbourg

Locuri dragi din apropiere

Copilul meu implineste miine trei ani. Avem petrecere mare in program si sarbatoare frumoasa in suflete.
Sunt trei ani, nu-mi vine sa cred, de cind l-am intilnit pe micul soare blond! La inceput e drept era cam sifonat si obosit, dar ce clipa magica,pe care nu vreau sa o uit niciodata, nu vreau sa devina cu nici un pret o aniversare ca oricare…
Caci nimic nu se compara cu bucuria aceea imensa, aproape de zei, de a primi faptura calda cu minutze atit de mici…De a primi rost si dragoste si raspuns la atitea intrebari. O binecuvintare imensa.
Te iubesc din tot sufletul si cu tot ce am mai bun in fiinta mea, dragul meu Silvan! La multi si fericiti ani, multa sanatate iti doresc si sa fii un copil si un om bun si fericit.
Acum esti asa de dragut, cum nu-l spui tu pe ,,r,, si cum vorbesti asa de dulce…cum te joci cu masinutele tale si dormi ca un inger linga inima mea, zi de zi, noapte de noapte.
Ma bucur sa te am!

Weekendul trecut am vizitat casa Davinci din complexul expozitional World of Living, Rheinau-Linx, in apropiere de Strassbourg. Mi-am dat seama inca odata de ce ador casele acestea minunate din lemn si sticla- intr-o astfel de locuinta percepi natura direct, traiesti fiecare anotimp cu toate simturile…
De cum am intrat in casa, soarele ne-a salutat printre frunzele cazute pe fereastra din acoperis si ne-a cautat in fiecare incapere pe care am vizitat-o. Cu noi a mai fost un soare permanent si blond, micutul nostru, fericit ca-i poate insoti pe mami si tati in calatorii de servici.
A doua zi a vizitat salonul auto din Zürich, unde am ,,probat,, o masina cabrio, in care ne-am imaginat ce frumos e sa calatoresti, cu pletele in vint, prin vacante de-o zi sau de mai mult.
Deocamdata locuim si conducem altfel de exemplare, ne este si asa bine, desigur. Dar visele sunt, la fel ca si spatiile pe care le iubim atit de mult, deschise. Always open. A fost un weekend minunat si plin de soare.

Toamna e la Zürich bogata in evenimente culturale. Eu am ales sa merg, in fiecare saptamina, la cite o expozitie sau un tirg, tema principala in acest an fiind pentru mine designul. Fie ca e vorba de mobila, interior, gradina, cladiri, vestimentatie, bijuterii, accesorii, floristica- obiectele vazute de mine la aceste expozitii imi ofera alte perspective, interesante, unele sunt o re-interpretare moderna a unor modele clasice. Umorul si pofta de joaca, de experimentare nu lipseste…O lume formata din obiecte, creatorii lor, public, un univers aparte de forme si gesturi indraznete.

Sunt fascinata. Descopar cu interes nume de designeri elvetieni, germani, din toata lumea,tineri sau consacrati si mi se pare ca ani intregi am trait aici, in Elvetia, jumatate oarba…
Aveam alte preocupari inainte. Acum am sentimentul apartenentei (desi doar prin admiratie de privitor) la o lume deosebita, care transcende monotonia si incremenirea. Imi place diversitatea, dublata de functionalitatea si modul de constructie filigran al anumitor obiecte prezentate in aceste evenimente culturale. In ultimul timp, mi se pare ca designerii contemporani au lasat la o parte o anumita raceala si notele abstracte in creatiile lor. S-au apropiat mai mult de omul obisnuit si cerintele actuale ale societatii. Un fel de democratie si in arta. Desigur totul sta si in acest an sub semnul imboldului ecologic, al reciclarii.
Mi se pare ca si eu sunt asa, ca majoritatea acestor forme, desi nu as putea sa explic prea bine. Ceva din mine e altfel, rezoneaza cu tot ce vad la aceste expozitii.
In orice caz, sunt noua in acest domeniu si cu atit mai mult infometata de astfel de forme: biblioteci cu rafturi neregulat armonioase, cazi de vana din lemn, tapete si covoare din materiale reciclabile, mobila inedita, plante care cresc in tablouri pe pereti, inele de portelan masiv,genti, accesorii, materiale care inspira si sunt practice in acelasi timp. Preturile nu-mi sunt asa de accesibile, dar le inteleg valoarea de unicat in parte a acestor produse si de-as avea, sunt sigura ca as da pretul cerut. Ca sa nu mai spun ca o parte din aceste obiecte ar avea un loc predestinat intr-o casa Davinci…

www.neueraume.ch

www.in-out

www.blickfang.com

P.S.Dupa ce venim obositi si plini de pliante si idei din aceste expozitii, ma uit cu atentie si dragoste mare la copilul nostru si inteleg fara cuvinte frumusetea si miracolul celei mai minunate creaturi (cu toate micile defecte) din lumea aceasta pentru mine…Restul sunt surse de inspiratie, coaja mai frumos sau mai practic creata sau aleasa sa ne inconjoare in traiul de zi cu zi, invelisul miezului acesta valoros care e viata noastra impreuna cu cei dragi.

In cea mai recenta calatorie a mea in Germania, m-am plimbat pe stradute inguste, pietruite, ca din alta epoca. Am vazut o sumedenie de privelisti si de lucruri interesante si dragute. In vitrina unui studio fotografic, dormea un terrier mic, plictisit parca in fara portretelor de nunta invechite de timp.
Panorame, detalii, capete de strazi cu o bufnita din metal ca firma-simbol pentru un anticariat, ultimele raze de soare dintr-o zi de 9 09 09 in fata unei biserici de pe cea mai veche strada pietruita din Germania- Hachenburg (Westerwald).
O zi, un oras nou, citeva fotografii- eu si dragii mei, o amintire calda dintr-o toamna frumoasa.

De citeva saptamini mi-am schimbat structura programului meu zilnic care poate fi uneori scurt denumit intre prieteni ca viata mea.
Citesc mult despre case si arhitectura, ma uit intens si altfel la fotografii, traduc, gasesc cuvinte noi si delicioase in germana, ma enervez cind realizez ca am pierdut nuantele limbii mele materne.
Dintr-o data ma ingijesc mai mult de mine, mi-a devenit interesanta si nu o corvoada aranjatul sprincenelor, al parului, machiajul (e si asta o arhitectura a fiintei mele lasata la voia intimplarii de dupa nasterea lui Silvan).
Fapte mici, eforturi mai mari..Noaptea de exemplu cind, desi obosita, trebuie sa lucrez, fiindca doar atunci am liniste si pot ore in sir sa ma concentrez pe munca de tradus prospecte din germana in romana.
Ieri, intr-o revista de psihologie, am gasit un articol despre simptomele depresiei, asa, in fuga…Deodata, citind mai atent, mi-am dat seama ca am avut ani intregi plini cu depresii. Neexplicabil dintr-o anume cauza sau poate fiindca nu am avut o preocupare constanta si placuta?
Vreau sa cred ca perioada aceea intunecata s-a sfirsit.
Episoadele de melancolie usoara mi-s dragi oarecum, caci dau prilejul unei rememorari emotionale, si daca as fi reusi sa devin asa de experta, poate mi-as da seama, cum scrie si in carti, ca aceste ocazii de re-examinare a sentimentelor si intimplarilor poate fi o sursa de inspiratie in mersul inainte.
Cinstit vorbind, eu nu am avut incredere in aceasta schimbare de linie cum se poate numi reprofilarea mea pe studierea si strategiile de vinzare a unor case deosebite. Am pus mereu inainte indoiala si neincrederea mea ca pot face asa ceva, dat fiind ca vin dintr-un domeniu complet diferit de cel vizual si comercial.
Ce bine ca sotul meu si seful firmei au avut la un moment dat mai multe incredere si au vazut mai mult in mine decit eu insami! Cit le multumesc, acum cind vad cum noul si ineditul ma motiveaza si-mi dau energii pe care le credeam pierdute.
Dar nu e totul perfect, desigur- de multe ori realizez ca imi neglijez copilul, ca nu-l mai insotesc in zi ca inainte, cind eram practic aceeasi fiinta.
Mi-e tot mai clar ca trebuie sa gasesc un echilibru intre tot ce fac, ca trebuie sa invat sa ma organizez, sa tai elanul zilelor pline in doua, munca si copil, sa ma ramina putin si pentru mine, casa si prieteni. Dintre acestia, o parte s-au transformat in adrese de email la sfirsitul inbox-ului, martori tacuti parca a acelor ani de crize interioare si de zbateri in gol. Poate e normal asa. Odata cu noul domeniu despre domicilii, isi fac simtita aparitia si alte persoane in viata noastra, alte preocupari, desigur alte griji.
As vrea sa pot privi acest nou capitol ca unul de inceput al maturitatii mele.
Desi nu inteleg prea mult deocamdata, mi-e aproape de suflet ideea de arhitectura, de casa.
Am ochii deschisi si privesc in jur.